Durerea de încheietură e ceva ce poate apărea la oricine. Tastatura, telefonul, șurubelnița, volanul, toate pun presiune constantă pe mâini. Atunci când disconfortul începe să se repete, să se prelungească, sau se transformă în amorțeală, poate fi o problemă mai gravă: sindromul de tunel carpian. Există mai multe semne care indică o astfel de problemă:
Amorțeala care nu dispare după repaus
Senzația de furnicături în degete apare frecvent după o poziție incomodă. Dacă ți-a amorțit mâna pentru că ai dormit pe ea, nu e nimic grav. Problema apare atunci când degetele amorțite nu-și revin, chiar dacă le miști, le masezi sau îți schimbi poziția. Cel mai frecvent sunt afectate degetul mare, arătătorul, mijlociul și o parte din inelar.
Dacă senzația asta persistă câteva ore sau reapare zilnic, mai ales în timpul nopții, e un semn clar că nervul median este iritat. Acesta trece printr-un spațiu îngust aflat la baza palmei, numit tunel carpian. Când țesuturile din jur se inflamează sau când ligamentele apasă pe nerv, apare sindromul de tunel carpian.
Slăbiciune atunci când apuci ceva
Ți s-a întâmplat să-ți scape telefonul din mână fără motiv? Sau să ai dificultăți în a deschide un borcan, deși în trecut nu ți se întâmpla asta? Slăbiciunea mușchilor din palmă, în special cei care controlează degetul mare, poate indica o compresie nervoasă.
În formele avansate de sindrom de tunel carpian, mușchii tenari (cei de la baza degetului mare) încep să se atrofieze. Asta înseamnă că pierzi forță, iar obiectele devin greu de prins sau manipulat.
Durere care radiază spre antebraț
Durerea localizată doar în zona încheieturii poate fi legată de o entorsă, o inflamație locală sau o postură greșită. În schimb, dacă simți o arsură sau o durere surdă care urcă spre cot sau chiar spre umăr, atunci ar putea fi vorba de un nerv afectat.
Simptome mai intense în timpul nopții
Mulți ignoră semnalele corpului pe timpul zilei, când sunt ocupați. Însă noaptea, când ești relaxat, disconfortul se face simțit mai clar. Dacă te trezești cu mâna amorțită sau cu o durere surdă în palmă, și ai tendința să scuturi mâna pentru a o „trezi”, merită să faci o investigație.
Rigiditate dimineața și dificultate în mișcările fine
În formele incipiente ale sindromului, apar dificultăți în mișcările de finețe: încheiatul nasturilor, scrisul de mână, manipularea unor obiecte mici.
Această rigiditate apare deoarece inflamația comprimă nervul median în timpul nopții, iar dimineața, până se „dezmorțește” zona, apar dificultăți în mișcare.
Ce provoacă sindromul de tunel carpian?
De cele mai multe ori, e vorba despre un cumul de factori. Iată câteva dintre cele mai întâlnite cauze:
- Munca repetitivă cu mâinile, cum ar fi tastatul, lucrul cu unelte sau folosirea zilnică a mouse-ului
- Retenția de lichide, frecventă în sarcină sau anumite afecțiuni hormonale
- Afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă
- Traumatisme la nivelul încheieturii, fie ele și minore
- Factori anatomici, cum ar fi un tunel carpian mai îngust din naștere
Ce se întâmplă dacă ignori această problemă?
Sindromul de tunel carpian evoluează lent. La început, simptomele pot fi ușoare și intermitente. Însă în lipsa unui tratament, inflamația devine cronică, iar nervul poate suferi leziuni ireversibile. Se poate ajunge la:
- Pierderea sensibilității în degete, permanentă
- Atrofia mușchilor palmei, vizibilă cu ochiul liber
- Incapacitate funcțională, adică nu mai poți folosi mâna în mod normal
E mult mai simplu să tratezi o inflamație în fază incipientă decât să încerci să recuperezi o funcție pierdută. Cu cât amâni mai mult, cu atât cresc riscurile.
Tratamentul depinde de gravitatea cazului. În formele ușoare, e suficientă o schimbare de rutină și purtarea unei orteze pe timpul nopții. În formele moderate sau severe, se pot recomanda:
- Anti-inflamatoare orale sau injectabile
- Fizioterapie, exerciții pentru reducerea presiunii pe nerv
- Intervenție chirurgicală, care presupune secționarea ligamentului care comprimă nervul
Operația e minim invazivă și are un grad mare de succes, mai ales dacă nu s-a ajuns la atrofie musculară, așadar, nu trebuie să îți fie teamă să mergi la medic.
